Cota 2000, Sinaia



Sinaia cuprinde numeroase puncte turistice, printre care și Cota 2000. Chiar dacă este cunoscută mai mult ca pârtie de ski, fiindcă zăpada se topise în mare parte, noi am ales să mergem pe jos până acolo.

Ne-am trezit dis de dimineață pentru că unde eram noi cazați era destul de departe și am zis să rezervăm suficient timp pentru parcurgerea traseului. Vremea a ținut cu noi și toată ziua am avut parte de soare.


Am ajuns până la Cota 1000 urmând drumul principal, iar când am ajuns la finalul drumului am continuat traseul prin pădure. La intrarea în pădure erau multe semne și avertismente cu zonă frecventată de urși, iar semnele continuau pe tot traseul. Iar pe lângă asta după minute în șir de mers prin pădure la un moment dat nu mai existau marcaje (banda roșie) și nu mai erau alți oameni prin preajmă. Așa că am luat decizia să ne întoarcem și să luam telegondola.


Majoritatea turiștilor preferă telegondola și din acest motiv nu se mai frecventeazăt nici traseul montan. Astfel se explică și lipsa marcajelor plus lipsa oamenilor. :)) Deși l-a început am fost puțin dezamăgiți că a trebuit să luăm telegondola, asta peste câteva ore s-a dovedit o idee foarte înțeleaptă. Eu chiar cred în ideea că nimic nu-i întâmplător.


Pe platou bătea vântul astfel că telegondola mergea numai până la Cota 1400. Așa că am urcat pe jos până la Cota 2000. A fost un drum destul de anevoios deoarece a trebuit să mergem pe pârtia de schi. Asta înseamnă un drum mult mai lung decât un traseu montan obișnuit. Iar pe lângă asta erau porțiuni unde curgeau numai firișoare de apă. Iar toată zăpada topită a format numai noroi. Aproape de vârf, era o porține de zăpadă, care s-a dovedit a fi topită și când am pășit, mi-a ajuns apa până la gleznă. 


Chiar dacă a fost un traseu plin de peripeții, nimic nu s-a comparat cu bucuria de a ajunge la obiectivul propus. Am admirat peisajul și ne-am grăbit să coborâm fiindcă ne-a luat destul de mult să urcăm și ne era teamă că nu mai prindem telegondola de coborâre (ultima fiind la 17:30). 


Fix când am ajuns la telegondolă, oamenii se pregăteau să închidă. Ne-au întrebat dacă avem bilete și ne-au lăsat să urcăm. Am fost inspirați să luam urcare și coborâre. Și cred că a fost mai înțelept să luam telegondola, ca s-ar fi putut să ne prindă noaptea prin pădure sau cine știe, poate am fi dat nas-n nas cu ursul.


A fost o zi plină de peripeții și adrenalină, iar a doua zi chiar dacă aveam febră musculară și bocancii plini de noroi, a meritat fiecare secundă. A doua zi am petrecut-o lenevind și relaxându-ne pe balconul camerei.


Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomad să citești și următoarele relatări:









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cetatea Feldioara

Ruginești, Vrancea

Căsuța cu imagini, Moieciu de Sus

Serbia, Kladovo

Centrul Ecvestru Husar, Slănic Prahova

Top 15 filme despre călătorit

Despre mine

Castelul Bethlen, Criș

Bălțile Cișmașu

Trei Brazi, Brașov